| Noutati |
| HAG SAVUOT SAMEAH |
18/05/2012 |
Cu prilejul sarbatori de Savuot, ziua in care evreii au devenit popor, va transmit in numele meu si ai membrilor Fundatiei, din orasul sfânt Ierusalim- HAG SAVUOT SAMEAH, CU PACE INTRE OAMENI SI POPOARE
Rabin Avocat Josef A.Wasserman
Studiul Torei şi respectarea comandamentelor din Tora... |
|
| La a 64-a aniversare a Independentei |
25/04/2012 |
Pentru a explica si a intelege sensul profund al Zilei Independentei Statului Israel in mod corect, vreau sa incep cu o poveste talmudica, despre calatoriile minunate ale invatatului Raba Bar Bar Hana, unul dintre cei mai mari „amoraim”, elevul invatatului Rabi Iohanan.
Renumitul invatat Raba Bar Bar Hana a calatorit mult in lume, ceea ce i-a creat faima evreului ratacitor, care nu-si gaseste linistea sufleteasca. El a povestit tuturor o parte din cele vazute in calatoriile sale in Talmud (Tratatul Baba Batra, fila 70). Faptele sunt povestite cu lux de amanunte. „Intr-o zi” – povesteste Raba Bar Bar Hana – „un negustor ismaelit, care arata ca un fel de beduin batran, a venit la mine si m-a poftit sa facem impreuna o calatorie intr-atat de minunata incat n-am putut sa nu ma las prada ispitei. Hai sa-ti arat locul unde se imbratiseaza Pamantul cu Cerul, locul unde ele se intalnesc, sfarsitul liniei zarilor.”.
Unui om ca Raba Bar Bar Hana, iubitor de calatorii, nu putea sa-i rabde inima si sa nu fie cuprins de dorul de duca. El isi continua povestirea: „Mi-am luat traista, am pus-o pe umar si m-am dus dupa negustorul beduin”.
Cei doi au plecat impreuna si au trecut peste multe mari si tari, peste multe ape, munti si dealuri, pana cand au ajuns in cele din urma la acel loc unde au vrut sa ajunga. Si s-a minunat Raba Bar Bar Hana cand, spre marea lui mirare, s-a vazut impreuna cu negustorul ismaelit intr-un loc gol si pustiu, de la capatul lumii. El si-a dat jos traista de pe umar, si-a pus-o langa picioare si a inceput sa se bucure de ceea ce vedea in jurul sau. Pe cand privea incoace si incolo, a vazut ca i-a disparut traista. Raba Bar Bar Hana s-a uitat la negustor, singura fiinta omeneasca aflata langa el, dar mainile acestuia erau goale. Raba Bar Bar Hana a inceput sa strige din toate puterile, ca in pustiu. „Cine mi-a luat traista, aici la capatul lumii, ca nici tipenie de om nu este in acest loc nestiut de nimeni?. Insa negustorul l-a linistit si i-a spus: „Aici langa noi, se invarteste roata Soarelui si ea ti-a luat traista in unul din rotocoalele pe care le-a facut. Stai aici si asteapta 24 de ceasuri, roata se va intoarce in acelasi loc, iti vei vedea traista agatata de ea, si vei vedea ca nu-ti lipseste nimic din ea”.
Aceasta este povestea lui Rabi Bar Bar Hana. Dar se pun cateva intrebari. Ce ne invata aceasta poveste? Care si unde este locul unde se imbratiseaza Pamantul cu Cerul? Ce reprezinta traista? Ce era in ea si unde a disparut?
Ce cauta si cere un evreu pentru viata si sufletul sau?
Raba Bar Bar Hana nu este un oarecare evreu iubitor de calatorii si peregrinari.
El simbolizeaza si reprezinta evreul ratacitor, care a ratacit aproape 2000 de ani sau de fapt 4000 de ani de la primul „Mergi” (Leh leha) din istoria noastra, porunca data de Dumnezeul lui Avraham, parintele poporului nostru.
Raba Bar Bar Hana cauta si cere ceva. Dar ce cauta? Si ce cauta si cere un evreu pentru viata si sufletul sau de-a lungul tuturor anilor de galut, de exil?
Raspunsul e spontan: o bucata de pamant, un loc pe care sa-si puna capul si sa intinda picioarele.
Daca nu o mosie de stapanire, cel putin un loc de odihna, putina liniste si odihna. Dar daca aceasta era tot ce voia si cerea evreul rataccitor, vesnicul evreu, nu era nevoie ca el s-o caute timp de 2000 de ani. Din cand in cand, uneori i s-au oferit locuri in care sa-si odihneasca trupul si oasele. De ajuns sa amintim cateva asemenea propuneri care i-au fost facute in ultima suta de ani.
Iata de pilda Uganda. Ea a fost oferita evreilor in mod gratuit, fara sa li se solicite nici o plata. Vecinii viitori posibili nu s-au opus si n-au respins ideea in sine.
Totusi, in cele din urma, Uganda n-a fost acceptata si nu a devenit calea de solutionare a problemei. Propunerea de a se aseza in regiunea Birobijan din Uniunea Sovietica a fost facuta evreilor tot fara a li se pretinde vreo contributie financiara. Statele vecine nu s-au opus. Nu era nevoie a se purta nici un razboi de independenta. Evreii insa nu s-au dus in numar mare sa se stabileasca in aceasta regiune.
Alta oferta si incercare nereusita a fost aceea a baronului Hirsch. El a cumparat pamanturi si a intemeiat colonii agricole rurale in Argentina. La intrebarea evreilor: „Din ce ne vom intretine?”, baronul Hirsch s-a grabit sa dea un raspuns practic. El a cumparat cirezi de vite si turme de oi pe care le-a daruit colonistilor evrei. Ce putea fi mai bine decat aceasta? O tara buna si darnica, bogata in lapte si carne. Dar nici acum incercarea nu a reusit, iar evreul a continuat sa caute.
Oare evreul cauta altceva decat
Un petec de pamant, un petec de tara?
Va veni cineva si va spune: „Poate ca evreul cauta o anumita atmosfera speciala, un loc de inspiratie spirituala, de inaltare a sufletului? Daca Uganda si Birobijanul nu sunt pentru el, poate ca o simpla bucata de pamant nu este raspunsul, nu este calea de rezolvare a problemei. Poate ca evreul cauta altceva, ceva cu caracter spiritual, potrivit cerintelor sufletului sau?”
Dar acest motiv este un lucru de mirare. De ce evreul trrebuie sa caute o asemenea inspiratie sufleteasca, o asemenea spiritualitate, atunci cand sufletul sau gaseste spiritualitatea in fiecare loc unde se culca? A fost oare vreun loc sau vreo generatie in care evreul a cautat influenta spirituala si n-a gasit-o?
Marea majoritate a creatiilor spirituale ale poporului evreu au fost realizate in tarile raspandirii, intre straini.
Tora (Pentateucul din Biblie), a fost data poporului lui Israel inaintea intrarii sale in tara lui Israel. Majoritatea creatorilor evrei de spiritualitate iudaica, de la primii pana la ultimii, au trait si lucrat in tari straine.
Chiar si la Bucuresti, cunoastem contributia lui Malbim, importantul comentator al Bibliei, scriitor ebraic si rabin care a fost expulzat din Romania.
Daca evreului i se ofera uneori, pe ici pe colo, o suprafata de pamant – si are si viata spirituala – dar totusi el continua sa caute, atunci ce vrea el de fapt? Probabil ca nu-i este de ajuns o suprafata de pamant si o spiritualitate separate una de cealalta. Generatia de-a randul, evreul cauta impletirea celor doua elemente, locul in care se imbratiseaza Pamantul cu Cerul. Acest loc est unul singur in lume, unde se afla o scara care are picioarele pe pamant iar capul ei ajunge in cer.
Patriarhul Iaakov, parintele poporului nostru, a spus despre acest loc: „Aceasta este casa lui Dumnezeu si este poarta cerului”. Acest loc este Eret Israel, tara lui Israel.
Aceasta este tara evreului, iar cerul care se inalta deasupra noastra il face sa simta ce au spus inteleptii nostri. „Nu este Tora (invatatura) ca Tora din Eret Israel”. Nici la Vilna, nici la Praga, nici in Romania nu am primit, din punct de vedere calitativ, ceea ce am primit si putem primi in Eret Israel, respectiv belsugul spiritual. Acesta este lucrul pe care il cauta evreul, pe care l-a cautat tot timpul in perioada Galutului, a exilului si a suferintei. Si iata ca dupa toate peregrinarile, evreul ajunge, in sfarsit, in Eret Israel.
Unii au ajuns acum 62 de ani, odata cu intemeierea statului. Altii ai ajuns mai inainte, acum circa 100 de ani. Altii ajung abia acum la locul in care se imbratiseaza Pamantul cu Cerul.
Se pune inca o intrebare, cea asupra traistei care a disparut. Ce este aceasta traista? Atunci cand evreul a primit porunca „Leh leha” (mergi) el si-a pus traista pe umar, in spate. Indiferent de timpul si epoca in care a primit aceasta porunca, primele lucruri pe care evreul si le-a pus totdeauna in traista sa erau talit (salul de rugaciune); tefilin (filacterii de rugaciune zilnica); Humas (Pentateuc), precum si cateva obiecte care ii erau dragi: cupa pentru Kidus (binecuvantarea vinului); sfesnice pentru pentru aprinderea lumanarilor de Sabat (vineri seara); candelabru de Hanuca. Acesta este tezaurul evreului, pe care il poarta cu el oriunde se duce, in toate peregrinarile sale, generatie dupa generatie, in toate tarile, pana cand a ajuns aici, in Eret Israel. Din pacate, tocmai aici in Eret Israel o parte dintre noi si-au pierdut traistea cea scumpa si nu mai au nici talit, nici tefilin, nici Sabat si sarbatoare, nici alimentatie bazata pe regulile halahice de casrut, nici reguli de pastrare a puritatii familiei. Explicatiei acestei pierderi ii este atribuita si o coloratura ideologica: am avut nevoie de aceste lucruri in tarile raspandirii, pentru a ne deosebi de popoarele in mijlocul carora am trait, pentru a supravietui ca evrei. Aici insa nu mai avem nevoie de ele. Oricum, noi ne aflam in tara strabunilor nostri, traim intre evrei, nu avem nevoie de toate semnele si simbolurile iudaice.
Atunci s-a ridicat Raba Bar Bar Hana, simbolul evreului vesnic si a strigat: „Sunt hoti aici? Tocmai aici, in tara stramosilor mei, mi-au furat traista, traditia parintilor mei, pe care am purtat-o pe umar si am dus-o in spate toata viata?
Oare n-am pastrat aceasta traista in zilele Inchizitiei si in conditiile vitrege ale ghetoului, nu m-am despartit de ea atunci, iar tocmai acum, aici, cand ne aflam in tara strabunilor nostri si putem trai asa cum ne cere sufletul, tocmai aici, in Eret Israel, a disparut traista?”
Il linisteste acelasi negustor ismaelit batran, plin de experienta si de intelepciunea vietii din care a invatat si el: roata Soarelui a luat traista, roata Soarelui o va aduce inapoi. Roata Soarelui este simbolul specificului timpului. Aceasta este o chestiune trecatoare, de moda. Dupa Holocaust, multi au intors spatele religiei si traditiei, s-au indepartat, dar Roata Soarelui va reveni. Va veni ziua cand „inima parintilor se va intoarce spre copii, iar inima copiilor spre parinti”.
Ai sa vezi Raba Bar Bar Hana, mai intai va fi cautarea radacinilor, apoi va urma cautarea si gasirea identitatii. Se va ridica o generatie noua in Israel. Fiii ei se vor intreba: „Cine sunt eu si ce sunt eu?”
Acea generatie nu va mai pune intrebarea banala: „Incotro (unde) mergem asta seara?” ci va intreba: „Incotro?” Asteapta Raba Bar Bar Hana”, - il incurajeaza negustorul, „aceasta este numai o chestiune de timp, nu dispera, acea zi va veni!”
Bilant sufletesc
Bilantul sufletesc facut de Ziua Independentei, in special atunci cand Statul Israel a implinit 64 de ani, cu ajutorul legendei lui Raba Bar Bar Hana, este simplu si totodata cuprinde cateva idei morale. Nu mai avem voie sa suferim de boala copilariei, sau de cosurile care apar pe fata unui adolescent. Ele sunt caracteristicile unui stat in fasa, unui stat tanar. Dar la 14 ani dupa implinirea varstei de 50 de ani, care este si varsta la care omul poate da sfaturi, putem si trebuie sa ne facem un bilant sufletesc, intrebandu-ne pe noi insine: unde este traista, ce facem pentru a o inapoia lui Raba Bar Bar Hana si urmasilor sai?
La o varsta a maturitatii, cu multa experienta, a venit timpul sa ne facem socoteala. Ziua de nastere este timpul cel mai potrivit pentru a ne face bilantul sufletesc national.
Daca aruncam o privire optimista in jurul nostru, vom vedea jumatatea plina a paharului. Ochii nostri vor vedea ca s-au adunat in tara multi evrei, din toate tarile imprastierii, ajungandu-se la „Kibut Galuiot”. Pana mai ieri-alaltaieri, acest lucru parea un vis indepartat, nerealizabil.
In special in privinta evreilor din Romania, aproape o generatie intreaga a beneficiat, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ajunga sa traiasca pe pamantul Israelului. In zilele noastre, afara de completarea aducerii in tara a evreilor din toate tarile imprastierii (respectiv a continuarii actuluui de „Kibut Galuiot”), avem rolul important si datoria de a uni poporul. De aceea, rugaciunea care este spusa de Ziua Independentei este atat de actuala.
Trebuie sa ne rugam Creatorului Lumii, „care a facut minuni si miracole stramosilor nostri, sa ne mantuiasca in curand”.
Rugaciunea si speranta noastra isi vor da rodul in doua faze:
a)Adunarea fratilor nostri risipiti in cele patru colturi ale
Lumii, in cele patru vanturi – fapt care are loc in prezent;
b) Toti fiii lui Israel sa fie prieteni (Kol Israel Haverim) asa cum spunem in rugaciunea noastra, deci realizarea unitatii poporului evreu, a iubirii reciproce – fapt care inca isi asteapta solutionarea. Trebuie sa ajungem in situatia in care toti evreii, toti fiii lui Israel sa fie prieteni.
Intre rolurile si sarcinile noastre sunt si acelea de a primi pe cei ce revin in Sion, cu bucurie si cantec, facand tot ce ne sta in putinta pentru a-i determina sa ramana in mijlocul nostru.
Hai sa inapoiem traista celui care a pierdut-o. Aceasta este traista in care se afla traditia noastra din batrani, din generatie in generatie. Sa pornim la drum, cu totii, cu traista pe umar, spre ani de independenta politica, sociala, spirituala si culturala deplina.
Sa ne ajute Dumnezeu ca aceasta zi a Independentei Israelului, cea de a 62-a, sa ne conduca spre un bilant sufletesc care ne va invata sa intelegem raspunderea noastra colectiva – si atunci vom ajunge sa beneficiem de integritatea natiunii, de integritatea statului si unitatea Ierusalimului, Orasul Sfant. Amin, asa sa ne ajute Dumnezeu!
HAG-SAMEAH
|
|
| Jurnal de călătorie la Marşul Vieţii. |
18/04/2012 |
| PESAH |
30/03/2012 |
| Celelalte titluri |
|
| Pericopa Behukotai |
|
|
){kind=small}
Apasa pentru marire
