Fundatia pentru dezvoltarea iudaismului român pe numele Rabin Pinhas E.Wasserman
Noutati
HAG SAVUOT SAMEAH 18/05/2018
Cu prilejul sarbatori de Savuot, ziua in care evreii au devenit popor, va transmit in numele meu si ai membrilor Fundatiei, din orasul sfânt Ierusalim- HAG SAVUOT SAMEAH, CU PACE INTRE OAMENI SI POPOARE

Studiul Torei şi respectarea comandamentelor din Tora...

Rabin Avocat Josef A.Wasserman

Ziua comemorării soldaţilor eroi 13/04/2018
Ziua comemorării soldaţilor eroi
Rabin Avocat Iosef A.Wasserman
Fost şef-rabinul Unităţilor de Paraşutişti

„Nimeni nu-i poate înfrânge
pe cei căzuţ pentru patrie”
(Talmud, Tratatul Pesahim 50,1)

Există un concept cu mai multe sensuri, care e încărcat de mult bagaj istoric. Mă refer la conceptul „Zikaron” (memorie, amintire) – „Izkor” (îşi va aminti). Memoria însoţeşte poporul nostru de la început, de când a devenit popor. De aceea, Tora ne porunceşte nu numai odată, ci de mai multe ori: „pentru a-ţi aduce aminte...”, „aminteşte-ţi de...” şi aşa mai departe. Asupra conţinutului ideii de memorie şi amintire au fost făcute multe afirmaţii şi au fost rostite vorbe mari. Despre cei decedaţi s-a afirmat: „Nu ridicăm monumente celor drepţi, cuvintele lor reprezintă monumentul lor, amintirea lor” (Talmudul Ierusalimitean, Tratatul Şekalim, capitolul 2, paragraful 5). Porunca „aminteşte-ţi, adu-ţi aminte” respectiv cinstirea memoriei, poate fi îndeplinită prin păstrarea amintirii în suflet, în inimă. Dar, totuşi, nu este suficient şi de aceea, poruncii „aminteşte-ţi, adu-ţi aminte” i se adaugă cuvintele: „nu uita”.
Este un protest împotriva uitării memoriei inimii. Trebuie să reluăm chemarea de a spune şi a repeta cuvintele de amintire. Nu este de ajuns să păstrăm amintirea în suflet. Mai mult decât aceasta, memoria nu se referă numai la neuitare şi la declararea ei verbală, ci ne obligă şi la fapte. „Şi l-aţi văzut şi v-aţi amintit şi aţi făcut”. Privirea ne îndreaptă spre amintire, spre memorie, iar amintirea ne îndreaptă spre faptă.
Amintirea luptătorilor israelieni care au căzut pentru apărarea existenţei şi libertăţii statului Israel, pentru libertatea, supravieţuirea şi unitatea poporului evreu care trăieşte în statul Israel, cred că trebuie văzută ca un semn al aprecierii pentru eroii neamului care şi-au dăruit viaţa pentru minunea cea mai mare care s-a înfăptuit în perioada generaţiei noastre.
După 2000 de ani de exil şi risipire între popoarele lumii, de umilinţe, persecuţii şi suferinţe, poporul nostru a reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să ajungă la independenţă naţională şi la o viaţă liberă în ţara sa, patria sa. Nu este nimeni din ţara şi din întreg poporul lui Israel, care să nu recunoască din tot sufletul contribuţia eroilor căzuţi în războaiele Israelului. Amintirea autosacrificiului lor este păstrată de noi şi este înscrisă cu litere încrustate adânc în inimile generaţiei noastre şi ale generaţiilor viitoare. Nu este nimeni în ţară care să nu creadă din tot sufletul, cu credinţă deplină, că datorită acestor eroi viteji s-a întemeiat statul Israel înainte cu 70 de ani şi tot datorită lor el continuă să existe şi să se întărească zi de zi şi ceas cu ceas, cu forţa de absorbţie a rădăcinilor sale – spirituală, morală şi înaltă – cu restul spiritului care ni l-au transmis eroii în timpul vieţilor lor scurte.
Acest spaţiu în ziar este prea redus pentru a putea povesti pe larg despre marile fapte realizate de ţara noastră, ca şi despre înfrângerea şi depăşirea presiunilor suportate de ea începând de la întemeierea statului şi până astăzi. Trebuie însă să ne amintim întotdeauna de cei care au adus lumina în casele noastre, de cei care au determinat întreaga lume să înveţe să respecte voinţa poporului evreu de a trăi o viaţă liberă, creatoare şi independentă în patria sa.
Învăţătura care trebuie trasă din aceste războaie este că poporul evreu renăscut, îşi va apăra libertatea şi independenţa în orice condiţii şi în orice situaţie. El nu va renunţa la realizările sale pentru care au căzut eroii săi, iar amintirea lor ne obligă la înfăptuiri şi mai mari.
Ceea ce uneşte pe toţi membrii familiilor eroilor căzuţi este ideea că aceştia nu vor fi uitaţi niciodată în inimi. Datoria familiilor lor este de a le perpetua memoria prin cuvinte, ca la început, chemând şi prieteni, amici şi cunoştinţe la îndeplinirea poruncii de „Izkor”, aminteşte-ţi. Îndoliaţii şi îndureraţii sunt primii dintre cei loviţi de soartă, durerea este a lor, individuală. Ei nu pot face mulţimile de oameni să participe la durerea lor individuală, dar cu toţii trebuie să participăm la ceremonia de pomenire, ea trebuie să fie a tuturor. Amintirea exprimă un element comun pentru toţi eroii căzuţi în luptă, din zilele organizaţiei „Nili” până astăzi fără deosebire de concepţiile şi părerile pe care le-au avut, uniţi în efortul de apărare a poporului nostru, a oraşelor noastre, a aşezărilor noastre.
Pe calea perfecţionării şi înălţării sale spirituale, fiecare om cunoaşte mai multe trepte. Denumiri diferite definesc gradele de înălţare spirituală. În ceea ce priveşte însă pe eroii căzuţi în războaiele de apărare ale Israelului, sunt denumiţi „sfinţi şi puri” la moartea lor, pentru că şi-au dat viaţa pentru Sfinţirea Numelui Domnului („Keduşat Ha-Şem”), primind astfel treapta cea mai înaltă a sfinţeniei.
Aşa cum a afirmat Rambam (Rabi Moşe ben Maimon, sau Maimonide) în lucrarea „Igheret Kiduş Ha-Şem” (Epistola privind Sfinţenia Numelui Domnului), chiar şi idolatri care sunt ucişi de duşmani în luptă pentru apărarea sfinţeniei Ţării lui Israel beneficiază de această treaptă înaltă de sfinţenie. De aceea, toţi eroii căzuţi în războaiele de apărare ale Israelului care şi-au dat viaţa pentru neam şi pentru naţiune, toţi, fără nici o deosebire, sunt „sfinţi şi puri ca strălucirea cerului senin şi luminat”.
Este cunoscut cazul lui Arie Scheftel – fost membru în primul Knesset şi fost primar al oraşului Rishon Le Zion, care şi-a pierdut cei doi fii ai săi în Holocaust. El s-a dus să viziteze pe ţadikul ierusalmitean Rabi Arie Levin, de binecuvântată amintire, şi i-a povestit acestuia tot ce avea pe suflet.
„Credinţa mea s-a zdruncinat; cu ce au păcătuit fiii mei, copii nevinovaţi, ca să li se întâmple o asemenea nenorocire?”
Ţadikul Rabi Arie Levin, s-a sculat imediat de pe scaunul său, l-a luat de mână, a început să o mângâie. El i-a spus: „Există titlul de „ţadik” şi titlul de „hasid”. Dar „kadoş” (sfânt), acesta e un titlu care se referă numai la cel ucis de duşmanii poporului evreu pentru religia şi credinţa sa. De aceea eu sunt dator să mă ridic în picioare în faţa dumitale, întrucât nu ai înălţat spre Domnul o singură jertfă şi un singur sfânt, ci „doi”.
Întâmplarea este povestită în cartea „Iş ţadik haia” (A fost un om drept) de Simha Raz. Poporul din Israel nu va uita că mulţi evrei originari din România s-au alăturat voluntarilor, au intrat în rândurile lor şi au răspuns chemării de apărare a patriei în zilele tulburărilor, pogromurilor şi războaielor de apărare a Israelului.
Împreună cu ceilalţi fraţi ai noştri, ne-am străduit, am luptat, am înălţat un zid viu de apărare împotriva duşmanului.
Eroii originari din România, căzuţi la datorie pe câmpul de onoare, au fost ucişi de duşmani şi şi-au dat viaţa murind moarte de sfinţi. Datoria noastră de onoare este de a păstra amintirea lor veşnică.
În cadrul funcţiei mele de rabin militar, şef-rabinul Unităţilor de Paraşutişti – şi în urma experienţei pe care am acumulat-o în decursul a 23 de ani de serviciu militar în Armata de Apărare a Israelului (Zahal) a trebuit – nu o dată – să organizez ceremonii de înmormântare a soldaţilor căzuţi la datorie, aducându-i la locul de odihnă veşnică. Printre ei erau şi soldaţi eroi, originari din România. Totdeauna am ştiut foarte bine că nu pot spune suficiente cuvinte de consolare familiei şi că nu-mi rămâne decât să fac rugăciunea de resemnare, de recunoaştere a dreptăţii hotărârii divine („Ţiduk Ha-Din”), întrucât Numele Domnului va fi Preamărit şi Sfinţit (Itgadal We-Itkadaş Şmey Raba”).
Să ajute Bunul Dimnezeu, să ajungem clipa în care vom trăi liniştiţi în pace. Să avem încredere în El, pentru că aşa cum a făcut pace în cer să facă pace şi între oameni, în întregul Israel.





Pesah 2018 26/03/2018
cazul "viţelului de aur" 27/02/2018
Celelalte titluri

Pericopa Naso
 
Capitolul Eternizarii
Sub falduri de lumină - Roni Caciularu
O legendă vie - Rabinul Pinhas Eliahu Wasserman
Piaţeta "Rabinul Pinhas Wasserman" la Dorohoi
Discurs rostit la inaugurarea piaţetei "Rabin Pinhas Wasserman" din Dorohoi
Celelalte titluri
Dorohoi
21 ani de la decesul Rabinului Şef al României
MARSUL VIETII – O NOUA EDITIE!
MARSUL VIETII IN ROMANIA (editia a doua)
Comemorarea victimelor pogromului de la Dorohoi / în Şoreş
Celelalte titluri

Apasati aici pentru a comanda cartea


  Apasa pentru marire   Celelalte fotografii


În Memoria Rabanit Sima Reizel Wasserman z.l

Apasa pentru continuare

Sondaj de Opinie
ORGANIZAREA - MARŞULUI VIEŢII - în România 
De acord, felicit iniţiativa.
Nu e cazul să fie organizat în România.
Obligaţie morală faţă de victimele holocaustului în România.
Poartă cu sine un mesaj important pentru poporul român.
   
    Rezultate
Prezentat din partea Asociatiei de Promovare a Judaismului din Romania.
Archionul


 

Pagina principala | Frofil | Scopul Asociatiei | Noutati | Publicitate | Luati legatura