Fundatia pentru dezvoltarea iudaismului român pe numele Rabin Pinhas E.Wasserman
Noutati
Comemorare anuală 04/01/2018
Fundaţia pentru promovarea şi dezvoltarea iudaismului român organizează Comemorarea anuală a regretatei Rabanit Sima Reizel Wasserman Z.L.
La împlinirea a 25 ani de la încetarea sa din viaţă.
Comemorarea va avea loc luni, 21 Tevet 5778 08/01/18, orele 14.00, la cimitirul Har Hamenuhot, parcela Tamir, de la Ghivat Shaul, Ierusalim.
Cunoscuţii rabinesei z.l. sînt invitaţi să participe.


În memoria Rabanit Sima Reizel Wasserman 04/01/2018
La 14 ianuarie 1993, s-a stins din viaţă rabanit Sima Reizel Wasserman la vârsta de 72 de ani. Era descendentă dintr-o distinsă si cunoscută familie rabinică: tatăl ei a fost Rabinul Hanoh Heineh Frenkel, fiul rabinului Iosef Aron Frenkel din Bucecea, cu ramificaţii
rabinice până la Bal Şem-Tov. A fost o femeie deosebită, frumoasă, delicată, înţeleaptă, o fire luminoasă, prietenoasă, o inimă generoasă. Vorbea perfect câteva limbi: poloneza, germana, idis, româna şi puţin ivrit.

A ajuns la Dorohoi în timpul prigoanei naziste, venind din Polonia. Aici 1-a cunoscut pe rabinul Pinhas Wasserman şi el descendentui unei binecunoscute familii rabinice. S-au căsătorit şi li s-au născut şase copii. În condiţii social-economice grele, într-un regim comunist-ateist, au reusit să crească şi să educe copiii în spiritul religiei, al dragostei de
Tora şi de sionism.
E o adevarată minune, un adevărat miracol, fiindcă, după cum probabil fiecare işi aminteste, în Dorohoiul de după razboi rămăseseră doar câteva familii religioase şi cu anii aveam să fim singura (mă refer la familii profund religioase şi nu la cele tradiţionaliste). Pentru a asigura serviciile religioase, tăierea rituală, brit-mila,bar-mitzve,nunţi şi înmormântări, în toate oraşele din regiune, tata era nevoit să cutreiere din zorii zilei, până-n noapte, în condiţii de transport dificile (caruţe, sănii). Din această cauză, toată povara casei, precum şi educaţia copiilor i-au revenit, aproape în întregime, mamei.
Se poate imagina cât de mare a fost sacrificiul lor şi, în special al mamei, când au hotărât să trimită copiii în Israel, pentru a ne asigura un viitor religios. Ajunşi in ţară, am continuat tradiţia parinţilor, bunicilor şi a străbunicilor. Spre bucuria si mândria lor, părinţii au putut să constate că şi copiii, precum şi cei 25 de nepoţi, continuă pe acelaşi drum.
Amintirile din copilărie îmi revin de multe ori în faţa ochilor .
Casa părinţilor era deschisă pentru fiecare drumeţ care dorea o mîncare “caşer“ şi care nu avea unde înnopta ( de multe ori, noi copiii am rămas fără mâncare şi fără pat, pentru a putea primi cum se cuvine un oaspete).
Mama vizita cu regularitate azilul de bătrâni, aducând cu ea bunatăţi: chighel, halot, sarmaluţe, prăjituri.
Bătrânii o iubeau, o stimau şi o aşteptau cu nerabdare.
Părinţii au ajuns la Ierusalim în august 1989, ca turişti la nunta unei nepoate. Bucuria revederii cu copiii, cu nepoţii, rude, prieteni a fost de scurtă durată. La cererea lui tata de a mai rămâne în ţară o lună, din cauza sănătăţii, cerere adresată Rabinului-Şef M. Rosen, răspunsul acestuia a fost brutal, inuman. Rosen îl ameninţa pe tata - în convorbirea
telefonica (înregistrată), că dacă nu se întoarce în câteva zile îi interzice intrarea în orice comunitate din România şi îi confiscă casa.
Drept consecinţă a acestei convorbiri telefonice, mama a căpătat o puternică comoţie cerebrală, care i-a paralizat partea stangă a corpului şi trei ani mai târziu îi va provoca câteva comoţii şi decesul.
Pe parcursul acestor trei ani, până la moartea ei, mama a participat, ţmpreună cu noi toţi, la nunta a cinci nepoţi şi la naşterea a şapte strănepoţi. A avut satisfacţia să participe la: festivitatea primirii a Premiului Ministrului Cultelor, premiu acordat tatei în anul 1992, în
Knesset Israel. Cu această ocazie, tata a subliniat că această distincţie dată pentru o activitate neîncetată de 50 de ani în slujba obştei evreieşti din Dorohoi şi localităţile din împrejurimi, i se cuvine în mare parte şi mamei, pentru sprijinul spiritual şi moral dat în decursul anilor.
A fost dorinţa lor, visul unei vieţi întregi să ajungă în Ţara Sfântă. Să fie cu noi, toţi, împreună. Vis care s-a realizat în parte. Ceea ce mama nu a reuşit să realizeze în viaţă, noi evreii religioşi, avem deplină siguranţa că din locul ei din rai, va reuşi să se roage pentru sănatatea şi binele copiilor ei, a întregii familii şi a tuturor evreilor.
Rabanit Sima Wasserman a fost o soţie devotată, o tovaraşă de viaţă excepţională, o mamă perfectă pentru copiii ei. A iubit oamenii şi s-a interesat de problemele lor, având pentru fiecare o vorbă bună, o încurajare, un zâmbet. A fost un "OM".
Fie-i memoria binecuvântată.

Rabin losef WASSERMAN

COMEMORARE 29/11/2017
Pericopa Noah 18/10/2017
Celelalte titluri

Pericopa Truma
 
Capitolul Eternizarii
Sub falduri de lumină - Roni Caciularu
O legendă vie - Rabinul Pinhas Eliahu Wasserman
Piaţeta "Rabinul Pinhas Wasserman" la Dorohoi
Discurs rostit la inaugurarea piaţetei "Rabin Pinhas Wasserman" din Dorohoi
Celelalte titluri
Dorohoi
21 ani de la decesul Rabinului Şef al României
MARSUL VIETII – O NOUA EDITIE!
MARSUL VIETII IN ROMANIA (editia a doua)
Comemorarea victimelor pogromului de la Dorohoi / în Şoreş
Celelalte titluri

Apasati aici pentru a comanda cartea


  Apasa pentru marire   Celelalte fotografii


În Memoria Rabanit Sima Reizel Wasserman z.l

Apasa pentru continuare

Sondaj de Opinie
ORGANIZAREA - MARŞULUI VIEŢII - în România 
De acord, felicit iniţiativa.
Nu e cazul să fie organizat în România.
Obligaţie morală faţă de victimele holocaustului în România.
Poartă cu sine un mesaj important pentru poporul român.
   
    Rezultate
Prezentat din partea Asociatiei de Promovare a Judaismului din Romania.
Archionul


 

Pagina principala | Frofil | Scopul Asociatiei | Noutati | Publicitate | Luati legatura